eram singur prin mizeria, lasata de ei
printre demoni,ce se hraneau cu lacrimi...
fara sa gasesc odihna, in noapte ori zi.
blestemam suferinta, nemaivazand scapare,
Morfeu ajungea, aveam fericirea in brate,
dar ma trezeam tot singur, dupa visele mele
si am plans atat de mult, atata vreme...
doresc ce nu imi amintesc prea bine,
plapanda urma de bucurie, speranta de maine.
ducand razboi, pentru pace, murdarit de pacate...
doar tu mai stii cat doresc calmul, aici jos, Doamne!
viata neinduratoare imi frange inima,
ma alearga in cercuri, imi fura nadejdea,
imi pierd mintile, incet adorm,apoi tresar,
teama traieste in mine, dar adorm si tresar iar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu