otrava, un soi de otrava,
se afla in inima sa,
in vene pulseaza durerea,
inveninandu-i gandirea...
a inaintat prin timp,
prin zile groaznice, ranit,
din rani ii picura sange,
sangele e lacrima ce curge.
de pe o zi pe alta, se stinge,
plapand, se agata, zambeste,
dar e singur iar, contra totul,
iar totul e amintire pentru el.
in loc sa plece, se intoarce,
la vise si locuri, la vorbe-ruine,
se duce, revine si tot cade in hatis,
vedea "totul", judeca cu ochii inchisi...
se credea vindecat de putin,
dar s-a trezit inclestat in venin.
...pentru ca pe chip ai zambet,
si dedesubt, in suflet, regret...