tu

te caut, poate esti, poate nu,
ma opresc, poate ma gasesti tu,
ratacesc, dorind, fara vorba,
trebuie sa plec, dar privesc in urma.

mai sper, poate la inca o sansa,
timpul nu tine cu sperantele, insa,
nu tine cu mine, isi vede de drum,
e deci tarziu, deci ma supun.


un nou peisaj, alti straini,
lumina, intuneric, amintiri
si plec, incet, poate ma ajungi;
eu plec, dar  tu poate ma gasesti.

acelasi loc, aceleasi fete,
idei false, presupusa justete:
ceva e diferit, in bezna de afara,
sunt ochii tai, privire dulce-amara.

uitasem cum e, sa ma pierd,
sa stiu, sa sper fara sa cred
sa astept zilele, doar pentru tine,
ma framant si te doresc in nestire...

vreme rea

copilaria inabusita de oameni rai,
eram singur prin mizeria, lasata de ei
printre demoni,ce se hraneau cu lacrimi...
fara sa gasesc odihna, in noapte ori zi.

blestemam suferinta, nemaivazand scapare,
Morfeu ajungea, aveam fericirea in brate,
dar ma trezeam tot singur, dupa visele mele
si am plans atat de mult, atata vreme...

doresc ce nu imi amintesc prea bine,
plapanda urma de bucurie, speranta de maine.
ducand razboi, pentru pace, murdarit de pacate...
doar tu mai stii cat doresc calmul, aici jos, Doamne!

viata neinduratoare imi frange inima,
ma alearga in cercuri, imi fura nadejdea,
imi pierd mintile, incet adorm,apoi tresar,
teama traieste in mine, dar adorm si tresar iar...

vine, dar pleaca...

timpul ajunge si se scurge,
cortina lasata ieri, ramane.
visele se implinesc tarziu
si se faramiteaza timpuriu.

nisipul vremii e dus de vant,
regretele nu-l aduc, e absent,
lacrimile nu sterg trecutul,
intunericul nu ascunde pacatul.

necondititionatul e sters de valuri,
si durerea loveste greu pe alocuri.
mult a fost, demult, putin a ramas,
iubirea de ieri devine ura de azi.

claunul din arena goala e trist,
zambetul desenat, e stricat de plans.
gluma jucata e pe seama lui,
adevar dureros in finalul actului.

suflet bland

suflet bland, descatusaza speranta,
dezvaluie miracolul salvator,
lumineaza drumul macar cu o raza,
ca tot alerg in nestire, calator...

ca toti m-au parasit cand era greu,
degenerati in umbre rele ascunse;
gata sa loveasca in sufletul meu,
darmat de fatarnici si vorbe false.

suflet, strange-ma in bratele tale
si nu-mi da drumul nicicand!
ca intunericul se lasa pe cale
si o sa pier de voi fi singur, plangand.

azi ei zambesc cu masti pe chipuri,
inimile lor rele, sa le ascunda
dar cu tine razbesc printre neguri,
ramai doar tu, pe restul alunga!

nerostite

ma pui pe ganduri oricum,

ma alungi in vise, iti spun,

te privesc ca pe neintalnit,

ca pe irealul venit dintr-un mit...

esti frumoasa ca un inger, de sus,

coborata in lumea mea, de jos,

esti, nefiind, tu nu stii ce simt...

oare sortit, fara tine la sfarsit?

as oferii enorm sa ma iubesti,

dar tu zambesti, nu banuiesti.

te astept aici, te chem in gand,

poate auzi, poate vii...traiesc sperand...

status quo

ma trezesc visand,
cad plutind,
rad plangand,
vrand, nevrand,
nefericit, zambind.

sunt, nu sunt,
simt neatingand,
vorbesc tacand,
ascult, n-aud,
stiu nevrand.

orb,vazand,
raza in nevazut,
simt sperand,
zbor lovit,
drum nebatut.

aflu uitand.
astept fugind.
ma apar atacand,
incerc renuntand,
sper urand.

traiesc dorind,
dus de val, ancorat,
plec nemiscand,
sprijinit, alungat,
de falsi fara de gand.