marți, 1 septembrie 2009

asta e un adio!



renunt! am de ales? imi pare rau!
ca totul s-a spulberat asa, mi-e greu!
dar cad in genunchii obositi de vreme
si zgarm cu degetele pline de semne,
prin noroiul ala, prin bune si rele,
ca vorbele tale au fost multe si grele.
ai ingropat totul, cat sa mai fiu curajos?
de ce sa mai caut? sa ridic ceva de jos...
sa dau murdaria de pe el sa il curat cu greu,
ca mai tarziu sa-l darmi de la pieptul meu,
de ce sa il ridic din nou, asa cum a fost mereu,
ma amageam si greseam, stiu, vinovat sunt eu!
dar parca raul trece, ca un val ce matura o plaja.
nu te mai cred,mirajul si-a pierdut din vraja.
nu mai cred nici in mine, la cat m-am pacalit,
asta imi e destinul, dar inca nu m-am prabusit...
ma ridic in picioare, imi sterg lacrimile si ti-o spun io,

asta e un adio!