suflet bland, descatusaza speranta,
dezvaluie miracolul salvator,
lumineaza drumul macar cu o raza,
ca tot alerg in nestire, calator...
ca toti m-au parasit cand era greu,
degenerati in umbre rele ascunse;
gata sa loveasca in sufletul meu,
darmat de fatarnici si vorbe false.
suflet, strange-ma in bratele tale
si nu-mi da drumul nicicand!
ca intunericul se lasa pe cale
si o sa pier de voi fi singur, plangand.
azi ei zambesc cu masti pe chipuri,
inimile lor rele, sa le ascunda
dar cu tine razbesc printre neguri,
ramai doar tu, pe restul alunga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu