cand privesc catre cele trecute,
vad sperante smulse, pierdute,
din pieptul unor suflete lovite,
fasiile de fericire umbrite.
durerea vietii lor amortite,
e scursa inainte de maturitate,
o ascult, apoi o respir in tipete,
si lunatismul iar ma insufleteste.
mintea-mi gaseste fantome, trecute,
cu inima stransa intre idei visate,
inaintez si le vad pe jos mutilate,
cumparate, sperate, iubite, naruite.
ochi inchisi, pleoape inlacrimate,
strang din dinti...fara mila loveste,
boala ma macina din interior, iute,
imi omoara spiritul, ma otraveste.
prieteni, inamici, nu vad contraste
vad aceleasi suflete, mereu egoiste
dupa atata timp in colturi intunecate
fara vointa de-a reusi, raman corupte
mandria in zilele astea ma mai urneste,
afara de credinta care ma-nsoteste,
Doamne, gresesc, iarta-ma de pacate!
dar ma vor la pamant si nu voi cade...
am fost de atatea ori insetat...
atatea rele, am simtit, am indurat,
o sa fie bine, nu s-au terminat
insa stiu ca Tu m-ai binecvantat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu